Home Sa Lingua Nosta Sa Lingua Nosta - num. 12-2014 Sa Lingua Nosta - Didattica adulti 2
Sa Lingua Nosta - Didattica adulti 2 PDF Stampa E-mail
Sa Lingua Nosta - Sa Lingua Nosta - num. 12-2014
MartedĂŹ 09 Dicembre 2014 00:00

A s’acabu: consideru asuba de unas cantas arregulas de su campidanesu

A s’acabu de su progetu “Sa Lingua Nosta”, cun libertari, bollu fai biri sa manera de pensai mia aseuba de sa lingua campidanesa.

Su dibatu asuba de sa grafia de su campidanesu, e de is arregulas generalis de sa lingua, est mannu diadereus.

Po mei, est unu dibatu chi podit diventai biciu[1]: no si podint scriri arregulas de su campidanesu chi depint balli po totus e me dogna logu.

Pagu genti, candu presentat sa manera de pensai sua, at in su sentidu sa storia, chi est sempri maista.

Me su mundu ellenicu, ‘nci fiant is dialetus finzas a sa “koiné diàlektos”, sa lingua comuni, de totus, chi s’est imposta po unu fatu politicu: s’acabu de is “polis” e s’incuminciu de s’imperu alessandrinu.

Po s’imperu romanu, ‘nci funt sempri stetias maneras diversas de scriri, cumenti podeus biri me is scritas de Pompei: de prus, candu est stetiu necessariu, is legis de s’imperu funt iscrias in medas linguas.

Bollu nai de prus: is arregulas si faint candu sa lingua est mota, cumenti est cabidau a sa lingua latina etotu, is arregulas de sa cali fuint stetias iscrias in su IV sec, a s’acabu de s’imperu.

 

Se is arregulas no bessint ancora, bolli nai chi sa lingua est bia.

Una cosa mala meda, est puru chi me custus tempus pagus scritoris imperant su campidanesu: si pensaus a Manzoni po s’italianu, podeus biri cantu est importanti custu fatu.

Est beru, perou, chi su campidanesu est stetiu casi sempri orali e, po custu, de prus, no biu su sensu de fai calai de s’artu in arregulas

Sa cosa importanti, de prus, s’unica, po mei, est de si cumprendi, e no bollu fai sceti is cosa simpris.

Po is documentis ufficiali si podit sciberai una varianti de su campidanesu e de su logodoresu – no bollu nai cali- e ponni custus impari.

Un’urtima, e importanti- cosa: est legiu meda candu certaus po sa lingua, arribendi puru a narai chi calincunu est ignoranti.

Po s’amore de sa lingua nosta, chi est de sa genti, e da sa genti pobera puru, acetamus is maneras de pensai de dognunu.

Narau custu, po afranchiri su coru da is pregiudizius, podeus biri calincunu indicu po sa grafia de su campidanesu, po refleti, chi apu pigau de s’ “Academia Campidanesa de sa Lìngua Sarda” chi at scriu “Su sardu de totus- Proposta de ortografia e de polìtiga linguìstiga”:

LĂŹteras allobadas

Iscriende su sardu faket a allobare custos cunsonos ebia: /d/, /l/, /n/, /r/, /s/. Perou, in sa

mayoria manna de sos atopos, /dd/ no est un’allobamentu ma espressat su sonu cacuminale

[Í]. In d-unos cantu de atopos ebia sa /dd/ no est cacuminale.

In prus, a iscrier /ss/ est una manera grĂ fica pro espressare su sonu de sa essa surda [s], pro la

distingher de sa essa sonora [z].

Podeus biri cumenti sa manera de scriri no est cumenti cussa chi apu imperau deu in custus mesis: c’est sa /i/ prostetica (chi benit posta a s’incominciu, po sonai beni, de is fueddus) ; c’est /k/ aundi deu apu imperau /ch/; c’est sa semivocali /y/.

Bideus unas cantas atras arregulas:

Atrus cunsonus

Sa /b/ in sardu fait a tenni duus sonus, su sonu [B] e su sonu [b], po nai babu e saboni; nosu

scrieus sempri /b/, ca in medas fueddus su sonu bessit [B] o [b], comenti a sa /b/ de abarrai,

obilu, abastai, ki a logus da pronĂšntziant [b] e a atrus logus da pronĂšntziant [B]. Duncas,

sendi ki totu e duas custas pronÚntzias tenint sa pròpiu dinnidadi, no fait a ponni unu grafema

ki ndi preferjat una sceti.

Totu is atrus cunsonus dus scrieus sempri una borta sceti, ca su sonu insoru no du mudaus

mai, difatis dus pronuntziaus sempri una borta e mesu.

Atzentu

In sardu sa mayoria de sas paràulas est parossìtona (est a narrer ki tenen s’atzentu tònicu in sa

de duas ùrtimas sìllabas), duncas nois sinnamus s’atzentu in sas paràulas proparossìtonos (est

a narrer ki tenen s’atzentu tònicu in sa de tres ùrtimas sìllabas) e in sas allegas ki sun

truncadas (est a narrer ki tenen s’atzentu tònicu in s’ùrtima sìllaba). Esempru de paràulas

truncadas: ayò, ZesÚs, cantàt; Esempru de paràulas proparossÏtonas: fèmina, ànima, lÏberu.

Su sardu non tenet ditongos medas. Cando los tenimus sinnamus de manera grĂ fica sas

bocales a primu de su ditongu. Esempru: cumparàntzia, mòviu. S’atzentu gràficu lu sinnamus

semper kin su sinnu grae [ `].

Alita

Da umperaus donnya borta ki seus boghendi calincunu cunsonu (a cumentzu de fueddu) o

calincuna boxali (a acabu de fueddu). Kinikisiat est lĂŹberu de ndi bogai unu cunsonu de

cumentzu o una boxali de acabu, arregordendi perou de nci ponni s’alita e ponendi a menti ki

no totu is sardus tenint cust’avesu. Esempru:

sa fèmina ? sa ‘èmina; sa domo ? sa ‘omo; su bentu ? su ‘entu; pitzu de serra ? pitzu ‘e

serra ? pitz’‘e serra; petza de boi ? petza ‘e boi ? petz’‘e boi.

Po unus cantu de fueddus tocat a lassai su cunsonu de cumentzu po arrexonis de craresa.

Esempru: ‘oke podit essi foke o boke.

MetĂ tesi

In sardu sa /r/ picat medas posturas a intro de parĂ ula. Esemprus: pedra, preda, perda, petra;

sirboni/e, sriboni/e; sorgu, srogu; marjani, mraxani; molentarju, molentraxu; cerbu, çrebu.

Kiesisiat est lĂŹberu de iscrier ponende sa metĂ tesi o nou, amentande perou ki su fueddu

kentza ‘e metàtesi lu cumprenden deretu totu sos sardos (pro narrer, marjani est prus acurtzu

de marzane / maryane ki no de mraxani).

Fonètiga e grafia de is consonus

Sa /l/ in is bariedadis campidanesas (e no sceti) fait a da pronuntziai de medas maneras

diferentis:

· [“] in Cuartu, Pauli, etc

¡ [B] in Uda, Seddori, etc.

· [?] in Murera, Bidda ‘e Putzu, Santu Idu

¡ [w] o [r] in Santadi, Nuxis, etc.

¡ /ll/ in SÏnnia, Paule, Igrèsias, etc.

Sa /n/ in su SĂ rrabus bessit [?] e in su campidanesu de scurigadorju da pronĂšntziant nasali. Sa

/d/ a intru de duas boxalis bessit [r] in Casteddu, Teulada, SĂŹnnia e in atrus logus medas. Sa

/c, k/ in calincunu logu de sa Brabaxa bessit a corpu de nuxis [?].

Sigumenti no fait a imbentai lĂŹteras o digramas nous po espressai custus sonus, ca emus a fai

bessiri s’arfabetu sardu tropu longu (peruna lìngua de su mundu scrit justu justu comenti12

pronĂšntziat), scrieus in totu su sardu sa /l/ e sa /n/ intru de duas boxalis sempri di aici. De

custa manera abarraus fielis a s’arrèxini latina. Esempru: soli e no *solli o *sobi o *sorhi o

*sohi e aici nendi.

Sa /d/ a intru de duas boxalis ki in Casteddu e in atrus logus pronĂšntziant /r/, da scrieus

sempri /d/ e no /r/, po abarrai acostaus a totu is atrus sardus. Esempru: jogadori e no

*jogarori, meda e no *mera. Sa pròpiu cosa po sa /c, k/ de sa Brabaxa.

Est craru ki is fueddĂ rius de su tempus benidori ant a tenni is pronĂšntzias de totu is

bariedadis.

Assimiladura

In locos medas de Sardinna b’at s’avesu de bocare sa /r/ cando s’acatat a primu de sa /t/ e sa

/c/. Esempru: ortu ? otu, morta ? mota, borta ? bota, circai ? cicai.

Iscriende, sa /r/ tocat a la lassare pro no faker cunfunder sas parĂ ulas, difatis una cosa est ortu

(orto) e un’atra otu (otto), una cosa est morta (morta) e

un’àtera mota (rata), una cosa est borta (volta) e un’àtera bota (stivale). Custas e àteras

parĂ ulas tenen unu sentidu diferente meda, duncas iscriimus semper ortu, borta, morta, perou

lassande una pronĂšntzia lĂŹbera.

Acetotu sa /d/ a pustis de sa /n/: in calincunu logu nci da bogant, e allobant sa /n/. Esempru:

cando ? canno, mandicande ? mannicanne. Scriendi, sa /d/ tocat a da lassai po ki totu is

sardus fetzant a cumprendi luegus e kena barrancus.

Eufonia

In bell’e totu su sardu sas prepostas in, cun e kin, cando s’agatan a dainantis de sas paràulas

unu e una, arrekeden una /d/ ki li naran eufònica. Est un’avesu gai mannu ki tocat a bi lu

ponner iscriende puru. Pro cussu iscriimus in d-unu, cun d-unu, kin d-unu. Sa matessi cosa

l’agatamus nende pro-i cussu e cun i-cussu, ma faket a lu iscrier kena ‘e ponner s’eufonia

puru: pro cussu e cun cussu. Su issèperu est lÏberu.

Eus biu “umperai” aundi deu apu imperau propiu “imperau” o sa presenzia de sa semivocali /j/.

Sa cosa prus importanti e chi eus, creu, cumprendiu totu.

Sena fatiga de chistionadas medas, podeus fai aici: no fai calai arregulas de s’artu ma sceti chistionai, chi s’intendeus, e sa lingua nosta no at a morri mai



[1] Biciu: “ sterile”, “infecondo”

 

 

Aggiungi commento


Joomla templates by a4joomla

Questo sito utilizza cookie, anche di terze parti, per migliorare la tua esperienza e offrire servizi in linea con le tue preferenze. Cliccando sul pulsante “agree” acconsenti all’uso dei cookie. Se vuoi saperne di più o negare il consenso a tutti o ad alcuni cookie consulta la sezione dedicata facendo click su “privacy policy”. To find out more about the cookies we use and how to delete them, see our privacy policy.

I accept cookies from this site.

EU Cookie Directive Module Information